Am lipsit o vreme de pe blog, dar asta nu înseamnă că am uitat de voi. Aşa cum probabil v-aţi obişnuit, aici am tratat subiecte despre relaţii, iubire şi angajament cu claritate, obiectivitate şi prin argumente raţionale.
Aş vrea să vorbim astăzi mai mult despre gândirea critică şi despre felul în care putem să ne îmbunătăţim capacitatea de analiză asupra relaţiilor. Trăim într-o lume imensă şi complexă. Pentru a face faţă cu brio ar fi indicat să ne dam seama cât mai rapid de mersul lucrurilor în societate. Din păcate, amalgamul de informaţii pe care îl primim zilnic despre cum ar trebui să ne purtăm, combinat cu intensitea propriilor adevăruri, pe care le considerăm valide, ne împiedică să judecăm o anumită situaţie. De exemplu, în loc să cercetăm cauzele unei neplăceri, ne rezumăm la presupuneri, căci acordăm prea multă încredere capacităţii noastre de a da verdicte pertinente. Alteori, atribuim o valoare prea mare opiniei generale, pentru că ne e teamă să gândim singuri. Însă, opinia generală nu este universală în orice circumstanță. Alteori, ca să scurtăm procesul de gândire în găsirea unei soluții, facem analogia între situațiile cu care ne-am confruntat în trecut, presupunând că cea din prezent este, mai mult sau mai puțin, asemănătoare.
În viața personală împrumutăm și aplicăm acest obicei mai departe. Confundăm aspectele reale ale unei relații cu ceea ce simţim că ar putea fi. Nu întotdeauna putem identifica aceste mici trucuri prin care mintea ne pune la încercare, şi din această cauză este foarte uşor să ne lăsăm înşelaţi de aparenţe, vorbe, emoţii şi stări, când de fapt lucrurile trebuie filtrate înainte prin prisma dovezilor, a faptelor, a realităţii. De exemplu, amantele bărbaţilor căsătoriți se proptesc pe argumente instabile atunci când se aventurează într-o astfel de relaţie. Calea scurtă de a elimina ceea ce mintea ta refuză să accepte este de a culege aspectele evidente în detrimentul celor imaginare şi te de a nu lăsa ca fericirea să atârne de un fir numit speranţă şi de un zar numit destin. Prin idealizare, misticizare și idolatrizare ne îndepărtăm de la ceea ce ne interesează de fapt cel mai mult: să-l cunoaștem pe celălalt. Obsesiile pe care le dezvoltăm față de cineva ne determină să le ignorăm defectele și mai ales să trecem cu vederea comportamentul lor.
Partea frumoasă este că prin logică avem posibilitatea imediată de a înlătura nesiguranțele și îndoielile. Dacă vrei să fii fericită, nu le permite altora să te rănească. Evită contactul cu cei insensibili la emoțiile reale ale vieții. Știința nu ar fi evoluat dacă nu ar fi mers pe lucruri sigure, testate în prealabil. Fizica nu s-ar fi dezvoltat pe probabilități sau presupuneri. Medicina nu ar fi ajuns unde este astăzi dacă oamenii de știință nu ar fi investigat mii se variante în laboratoare. E la fel ca atunci când ești bolnav: nu ai luat pastila corectă, nu ai cum să te faci bine. În relații, dacă înghiți un pumn de somnifere de iubire, când nu ar trebui să ții ochii închiși, e ca și cum ai trăi într-o stare continuă de vegetație, fără un simț al realității, fără contact la farmecul defectelor și calităților partenerului, fiind prea preocupată să pui piedestal, cu ochii complet închiși, o persoană care nu dispune nici de jumătate din calitățile pe care i le-ai atribuit în mistica ta revelație.
În altă odine de idei, aș vrea să vă urez un Mărțișor împlinit și să vă spun că aștept părerile voastre mai jos, printr-un comentariu. Au revoir!
Flavia.
